Pentru continuarea modernizării economiei prin valorificarea resurselor umane la capacitate maximă atât mediul de afaceri din România cât și cel academic trebuie să înțeleagă care sunt oportunitățile și dificultățile macroeconomice, politice, sociale și culturale curente. Acest lucru nu este însă posibil în lipsa unei economii și a unui sistem educațional bazate pe schimbul de cunoștințe și implicarea socială a tuturor părților interesate (de la sectorul academic până la mediul de afaceri, de la sectorul public până la mass-media și societatea civilă).
În acest moment aproape 70% din locurile de muncă din România sunt generate în sectoare cu o valoare adaugată mică, o situație care are consecințe serioase pe termen mediu și lung: în ochii multor investitori România devine un loc al forței de muncă ieftine. Un studiu recent privind competitivitatea globală publicat de World Economic Forum arată că România are nevoie să își îmbunătățească nivelul competențelor practice și a pregătirii profesionale, în conformitate cu nevoile economiei.
Un punct central și problematic în sistemul educațional din România îl reprezintă sistemele de evaluare pentru profesori și studenți. În ultimii trei ani, rata de promovabilitate și de obținere a certificatelor de absolvire a ajuns la un nivel scăzut, sub 50%, și nu există indicii că acest procent se va îmbunătăți semnificativ în perioada imediat următoare.
Anul trecut, doar o instituție academică din România, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a intrat în topul Universităților de matematică din lume pe poziția 102 și pe poziția 81 a clasamentului celor mai bune universități din lume în studiul matematicii.
În ciuda infrastructurii deficitare România are potențialul să devină un centru regional al industriilor de creativitate și tehnologie a informației. Pași importanți au fost făcuți în această direcție în ultimii ani. Infrastructura IT existentă facilitează transferul de cunoștințe la standarde globale, fără bariere naturale.
Sistemul educațional din România se confruntă cu câteva dificultăți majore, printre care:
Pentru că sistemul educațional și mediul de afaceri sunt interdependente este extrem de important să existe comunicare și colaborare permanentă între cele două sectoare astfel încât absolvenții să fie pregătiți pentru a intra pe piața muncii inclusiv din perspectiva acelor competențe practice care le pot crește șansele de angajare.
FIC susține crearea unui think tank dedicat educării pentru angajare care să acționeze ca punct de legătură între mediul de afaceri, universități și alte părți interesate. Acest organism umbrelă ar putea să anticipeze și să analizeze tendințele pieței muncii și ar putea astfel propune măsuri adecvate problemelor identificate. Un asemenea organism poate fi depozitarul exemplelor de bună practică și poate facilita pe termen lung alinierea între nevoile pieței muncii din România și opțiunile de carieră ale studenților și elevilor.
Companiile din România au nevoie de predictibilitate în privința resurselor umane disponibile (în termen de volum și competențe) și să poată anticipa și influența tendințele în educație și legislația care o guvernează. Stagiaturile (internship) sunt de cele mai multe ori pasul intermediar între statutul de student și cel de angajat. Prin intermediul acestora, pregătirea preponderent teoretică din școală este compensată cu anumite competențe practice dobândite în timpul stagiului. Cu toate acestea nu există nicio reglementare legislativă a stagiaturii în România. Legea nr. 78/2014, recent adoptată, stabilește doar cadrul legal specific voluntariatului, în timp ce Legea nr. 258/2007 reglementează practica pentru elevi și studenți.
Crearea unui cadru legal adecvat pentru stagiatură trebuie să constituie o prioritate, în opinia FIC. În același timp pentru a stimula această practică trebuie redusă povara fiscală a companiilor care oferă stagiaturi.
Pentru că sistemul educațional din România pune accent pe pregătirea teoretică și mai puțin pe aptitudinile practice sau sociale ale tinerilor, ar fi benefic ca aceștia să fie expuși contactului cu experți din mediul de afaceri. FIC recomandă crearea unui cadru legal care să permită experților din companiile private să predea în universități.
Ministerul Educației trebuie să implementeze un sistem de recrutare și formare pentru profesori bazat pe criterii de performanță și care să-i promoveze pe cei care sunt motivați și înclinați către o carieră în educație. Universitățile ar trebui să reintroducă examenul de admitere pentru a crește calitatea studenților și să studieze motivul pentru care aceștia aleg o anumită arie de studiu. În procesul de evaluare a performanței universităților, Ministerul trebuie să ia în considerare și procentul absolvenților acelei universități care și-au găsit un loc de muncă în domeniul pentru care s-au pregătit.
Schimbarea paradigmei și investițiile în sistemul educațional din România pot deschide calea unei creșteri economice sustenabile.
Mediul de afaceri are resursele și expertiza necesară pentru a aduce împreună toate părțile interesate astfel încât curricula din sistemul educațional să reflecte nevoile curente și viitoare de pe piața muncii din România. Mediul de afaceri poate încuraja inițiativa și pregătirea practică a studenților prin investiții în proiectele care susțin microîntreprinderile și antreprenoriatul.
Companiile din România au făcut deja pași importanți în direcția adaptării curriculei la nevoile din piață. Companiile din domeniul IT au investit semnificativ în facultățile tehnice ale marilor universități din România, îmbunătățind procesul educațional. Studenții care beneficiază de aceste investiții se alătură mai târziu acestor companii mai bine pregătiți, justificând astfel investiția inițială.
FIC recomandă o mai bună comunicare între universități și mediul de afaceri de-a lungul întregului ciclu academic. Este necesar să existe un proces strâns de cooperare în care să fie analizat contextul (oportunitățile și nevoile ambelor sectoare), să se stabilească programa școlară și metoda de predare care să ia în considerare și alte organizațiile relevante.
Programele de responsabilitate socială a corporațiilor în educație ar trebui să abordeze sistematic colaborarea fragilă dintre sistemul educațional și mediul de afaceri, inclusiv prin dezvoltarea de parteneriate strategice cu universitățile. Companiile ar trebui să creeze mecanisme care să faciliteze transferul de cunoștințe și să ofere mai multe stagiaturi atunci când cadrul legal este clarificat.
Trebuie acordată atenție pregătirii interdisciplinare a tinerilor și abilității lor de a coordona proiecte pentru ca ei să fie mai bine pregătiți să se integreze pe piața muncii sau, de ce nu, să devină antreprenori.
După căderea regimului comunist, sistemul de educație profesională a suferit un proces continuu de discreditare. Acest proces a fost generat de două cauze principale: - (i) declinul industriei grele din România după 1989 (care a rezultat în scăderea cererii de muncitori calificați) și (ii) mentalitatea preponderentă că o educație superioară este o condiție esențială pentru succesul profesional.
Revitalizarea industriei grele din România în ultimul deceniu a dus la creșterea semnificativă de locuri de munca pentru muncitori calificați în marile zone industriale ale țării, însă mentalitatea publică nu s-a schimbat. Este necesară o schimbare a atitudinii publice astfel încât absolvenții școlilor elementare să fie orientați către o profesie onorabilă în industrie.
FIC consideră că este nevoie de forță de muncă talentată și calificată în domeniul industrial și înțelege, în același timp, dificultățile întâmpinate de sistemul de educație profesională datorită percepției negative asupra sa. De aceea, FIC recomandă și susține efortul mediului de afaceri și al autorităților de a îmbunătăți imaginea educației profesionale din România.
Câteva dintre metodele prin care se poate îmbunătăți imaginea școlilor profesionale sunt:
Principalele centre de producție sunt amplasate în diferite locații din România și există o discrepanță puternică între zonele industrializate și cele mai puțin dezvoltate. Din punct de vedere geografic, sistemul industrial românesc este foarte eterogen.
Lucrurile nu au stat mereu așa, deoarece în timpul perioadei comuniste marile orașele erau industrializate și sursa principală pentru munca calificată era un sistem de învățământ profesional complex cu școli profesionale localizate în vecinătatea marilor fabrici. Unele fabrici nu au fost închise niciodată, continuând colaborarea cu școlile lor profesionale dar majoritatea au fost nevoite să se închidă (ex. Republica, IMGB, ARO, Tractorul etc.). În acest context, chiar dacă școlile profesionale care aparțineau acestor foști giganți industriali nu au fost închise, absolvenții lor nu pot fi integrați eficient în câmpul muncii. Pentru a rezolva această problemă este nevoie de o relocare a școlilor profesionale.
FIC recunoaște importanța reorganizării sistemului de educație profesională și susține relocarea școlilor profesionale în apropierea zonelor industrializate de astăzi. Există o evidentă discrepanță geografică între oferta și cererea de muncă pentru industria din România. Pentru companii nu este viabil economic să investească în școli profesionale care sunt situate la distanțe considerabile de centrele lor de producție.
GR trebuie să inițieze (cu sprijinul companiilor interesate) un plan de reorganizare pentru sistemul de educație profesională, luând în considerare nevoile curente și localizarea geografică a industriei.
Majoritatea companiilor interesate să colaboreze și să finanțeze școli profesionale au nevoi și cerințe specifice de la și pentru viitorii lor angajați – absolvenți ai acestor instituții. Programa actuală nu acoperă întotdeauna nevoile curente și viitoare ale industriei și adeseori este necesară înființarea unei noi specializări în școlile existente, cu sprijin financiar de la companiile interesate.
Procesul legal de înființare a unei noi specializări este foarte complicat și birocratic, descurajând astfel multe companii.
FIC recomandă modificarea cadrului legislativ, astfel încât acesta să permită investitorilor interesați să creeze noi specializări în școlile profesionale deja existente.
Mulți tineri talentați nu sunt conștienți de talentul lor sau nu-l pot urma din cauze administrative, financiare sau sociale. Ca urmare foarte mulți dintre ei ajung să urmeze cariere care nu le sunt potrivite și fără nicio legătură cu aptitudinile lor practice. O astfel de situație duce la o satisfacție profesională redusă, la o prestație deficitară la locul de muncă și la o slabă integrare socială.
Pentru a-i îndruma pe elevi către talentul lor și a-i convinge să-si urmeze pasiunea, FIC recomandă reintroducerea consilierii în alegerea carierei potrivite din timpul școlii generale. Consilierea trebuie să vizeze toate părțile interesate: copiii (prin identificarea talentelor lor), profesorii (instruiți să identifice aptitudinile copiilor) și părinții (cărora trebuie să li se explice cum își pot susține copiii). FIC recomandă introducerea unor teste specifice în clasele a VII-a și a VIII-a, care pot ajuta la identificare competențelor și aptitudinilor fiecărui elev.
În clipa de față există foarte puține facilități fiscale pentru companiile care vor să investească în dezvoltarea unor școli profesionale. Împreună cu celelalte obstacole birocratice amintite, lipsa facilităților fiscale descurajează asemenea investiții, ducând la o continuă degradare a sistemului de educație profesională.
Guvernul trebuie să analizeze cadrul fiscal și legal în care se desfășoară activitatea școlilor profesionale și să identifice facilități fiscale pentru companiile dispuse să investească în sistemul de educație profesională. O astfel de facilitate ar putea fi scutirea de TVA a echipamentelor achiziționate pentru dotarea tehnică a școlilor profesionale.