Mediul Macroeconomic

Introducere

După o creștere de 3,5% în 2013, activitatea economică a continuat să evolueze pozitiv însă într-un ritm mai moderat, în 2014 înregistrându-se o creștere de 2,6%. În 2014 economia României a înregistrat un ritm susținut de creștere în primul și al treilea trimestru - 4,0% respectiv 3,2%, însă rezultatele din al doilea trimestru au fost cu mult sub așteptări (Figura 1). Consumul a avut o contribuție majoră la rezultatele din 2014, datorită majorării cu 18% a salariului minim, a unei încrederi crescânde a consumatorilor și a reducerii ratei dobânzii pe fondul scăderii inflației. Pentru al doilea an consecutiv investițiile private au continuat să scadă ca volum fiind încetinite de încrederea industrială redusă (Figura 2). O evoluție pozitivă înregistrată spre sfârșitul anului 2014 este revenirea indicelui de încredere industrială aproape de nivelul din 2008.

În 2014 balanța comercială a fost negativă, exporturile nete scăzând comparativ cu importurile. Acestea au fost stimulate de creșterea consumului însă exporturile nu au înregistrat creșteri substanțiale datorită dificultăților din zona Euro. Din totalul exporturilor, 51% ajung în zona Euro și 18% în state membre non-Euro, România fiind astfel puternic dependentă de evoluția cererii în UE.

Inflația a rămas sub, sau aproape de limita inferioară a țintei stabilite de Banca Națională a României zz(BNR) de 2,5% ± 1% în 2014, ajungând la 0,8% în decembrie (Figura 3). La nivelul redus al inflației au contribuit scăderea prețurilor la alimente, datorită unei recolte bune și a ofertei crescute din țările producătoare afectate de embargoul Rusiei impus în iunie 2014, scăderea prețurilor la energie și îmbunătățirea așteptărilor privind inflația și nu în ultimul rând efectele ajustării prețurilor administrate de stat la sfârșitul anului 2013 (Figura 4).

În ultimii doi ani obligațiunile suverane ale României au surclasat majoritatea instrumentelor financiare similare din alte economii emergente, prima de risc de țară fiind în scădere (Figura 5). Consolidarea din 2014 s-a datorat în parte stabilizării lichidităților la nivel global și a unui flux de fonduri care au ieșit din Rusia și s-au îndreptat către alte piețe emergente. Îmbunătățirea fundamentelor economiei românești și riscul de țară în scădere au contribuit împreună la stabilizarea economiei și a monedei (Figura 6).

Piața de capital românească a avut o performanță rezonabilă începând cu 2012 cu rezultate mai bune decât al celorlalte țări din regiune (Figura 7). Indicele bursier al României a beneficiat parțial de rate ale dobânzii care au atins un minim istoric, precum și de fluxuri suplimentare din piețele europene datorită măsurilor monetare ale Băncii Centrale Europene (BCE) de stimulare a economiei. Pe măsură ce indicele românesc a urcat, au crescut și deținerile de acțiuni și obligațiuni ale nerezidenților, ultimele crescând mai rapid decât primele (Figura 8).

Dezechilibrele externe au rămas moderate. Contul curent a fost reechilibrat aproape complet, ajungând la un deficit de 1% din PIB în noiembrie 2014, pe fondul unui surplus în balanța serviciilor și a unui deficit redus în balanța bunurilor și mărfurilor. Datoria externă a scăzut în ultimii doi ani, în principal datorită rambursării către FMI a unui împrumut de 13 miliarde euro și către Comisia Europeană (CE) a unuia de 5 miliarde euro (Figura 9). 

Odată cu declanșarea crizei, intrările de capital privat străin au scăzut brusc. Această scădere a reflectat atât aversiunea sporită față de risc a piețelor financiare, cât și vulnerabilitățile României. Scăderea în cauză a condus la un deficit de finanțare externă care a fost, în cele din urmă, acoperit prin împrumuturi în cadrul unui program de asistență financiară comun UE/FMI/BM. Reducerea intrărilor de capital străin și măsurile corective adoptate în cadrul programului au avut ca rezultat ajustarea imediată, dar limitată a cererii interne, precum și redresarea rapidă a creșterii economice, după ce, în perioada 2009-2010, s-a înregistrat o scădere cumulată a activității economice de aproape 8 %.

Deficitul mic de cont curent este acum acoperit integral de Investițiile Străine Directe (ISD), însă nivelul acestora în 2014 a rămas cu mult sub cel înregistrat înainte de criza financiară (Figura 10). Îmbunătățirea parametrilor macroeconomici au dus la o creștere a fluxurilor de fonduri non-ISD, însă acest tip de intrări este de obicei mai volatil decât ISD și predispus la reajustări bruște în funcție de tendințele economiei globale.

Sectorul bancar a rămas bine capitalizat, cu o rată de solvabilitate de aproximativ 17% în septembrie 2014. Scăderea gradului de îndatorare a continuat și în 2014 cu structura maturității finanțărilor externe a băncilor schimbându-se favorabil, înspre o finanțare pe termen lung. Raportul dintre credite și depozite a scăzut de la 120% în 2012, la 100% în cel de-al treilea trimestru din 2014. Acest fenomen a putut fi observat în creșterea atenuată a creditului în 2014, și din lipsa cererii, pe fondul volumului încă ridicat de credite neperformante din România. Cu toate acestea, în urma inițiativei BNR care a permis băncilor să păstreze posibilitatea recuperării creditelor neperformante scoase din bilanț acestea au scăzut de la un nivel foarte ridicat de 20,4% în primul trimestru din 2014 la un nivel mai moderat de 15,3% în cel de-al treilea trimestru din 2014. 

Structura lei-valută a creditului neguvernamental s-a îmbunătățit de la mijlocul anului 2013, împrumuturile în lei depășind-le în prezent pe cele în valută (Figura 11). În același timp, structura maturității creditelor în lei a cunoscut și ea o evoluție pozitivă prin diminuarea ponderii creditelor pe termen scurt din totalul creditelor acordate (Figura 12).

Politici macroeconomice adoptate

România a trecut printr-o ajustare fiscală semnificativă după începerea crizei financiare din 2008, ceea ce a ajutat la reducerea deficitului până sub 2% din PIB în anul 2014 (Figura 13). Capacitatea României de a utiliza stimulente fiscale a rămas limitată, dar scădere inflației a permis relaxarea politicii monetare.

România a încheiat cu FMI un acord de tip stand-by pentru perioada septembrie 2013 - septembrie 2015, cu o linie de credit de 1,98 miliarde euro. A treia etapă de evaluare a acordului a fost programată inițial pentru mijlocul anului 2014, însă mai apoi a fost mânată succesiv până la mijlocul lui 2015.

Veniturile bugetare au crescut în 2014 pe fondul sporirii contribuțiilor sociale ca urmare a creșterii salariului minim, precum și datorită unei mai bune colectări a impozitului pe profit. Cu toate acestea, economiile bugetare s-au făcut în principal prin reducerea investițiilor publice, ceea ce ar putea afecta negativ creșterea economică pe termen mediu și lung.

Datoria publică a crescut, însă a rămas la un nivel moderat raportată la situația din regiune, menținându-se la 41,6% din PIB în noiembrie 2014 . În ciuda îmbunătățirilor din ultimii ani, o mare parte a datoriei este încă expusă riscului valutar (Figura 14). Maturitatea datoriei publice s-a îmbunătățit recent și datorită lichidității crescute de pe piețele financiare globale. Ponderea datoriei publice cu scadențe mai mari de 5 ani, ca procent din totalul datoriilor, a crescut la 35,6% în 2014 de la 4,4% în 2012 (Figura 15).

Scăderea constantă a inflației pe fondul reducerii prețurilor la alimente și petrol, precum și a așteptărilor privind scăderea acesteia, a oferit BNR posibilitatea să reducă rata dobânzii de politică monetară la un minim istoric 2% în martie 2015. În același timp, dobânzile oferite în piață (ex. ROBOR3M) au scăzut la aproximativ 1,5% procente în februarie 2015 (Figura 16). Pentru a injecta lichiditate în piață și pentru a îmbunătății condițiile de creditare, BNR a redus în septembrie 2014, de la 12% la 10%, rezervele minime obligatorii la pasivele în lei în timp ce rezervele minime obligatorii pentru valută au fost păstrate la nivelul de 14%. România poate avea șansa istorică de a menține un nivel redus sustenabil al dobânzilor câtă vreme reformele structurale continuă iar așteptările privind inflația sunt ancorate de politici publice credibile. 

Perspective și provocări viitoare

Comisia Europeană (CE) prognozează o creștere a PIB de 2,7% în 2015 și de 2,9% în 2016. Reducerile recente și potențiale ale ratei dobânzii determinate de inflația scăzută, vor continua să stimuleze cererea internă în 2015. După doi ani de declin, volumul de investiții ar putea crește datorită consolidării încrederii industriale și a nevoii de refacere a stocurilor epuizate. Politicile BNR privind creditele neperformante în afara bilanțurilor și de reducere a rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei pot duce la o creștere a creditării, deși pe termen mediu această evoluție va depinde mult de gradul în care activitatea sectorului privat își revine sustenabil prin restructurare, reforme structurale și mai multe investiții străine directe. Pentru a crește rata de absorbție a fondurilor europene, care în prezent este de 53,12%, poate fi necesară o ușoară majorare a cheltuielilor publice, în limitele permise de angajamentele luate în fața FMI. Este de așteptat ca în ansamblu acești factori să contribuie la o creștere moderată a cererii interne în 2015. Creșterea exporturilor nete va fi probabil limitată de dificultățile zonei Euro și de tensiunile geopolitice din regiune iar astfel este puțin probabil ca creșterea economică să depășească nivelul prognozat de 2,7% în 2015.

Pe termen mediu, România are un potențial mare de convergență, având în vedere că PIB-ul pe cap de locuitor ajustat la paritatea puterii de cumpărare (PPC) este de 55% din media UE. Dacă reformele necesare deblocării potențialului de creștere al României sunt adoptate economia româneasca ar putea profita din plin de revenirea economiei europene și globale în anii următori.

Pentru a realiza obiectivul de mai sus, România trebuie să continue să-și îmbunătățească mediul de afaceri și să îl facă mai atractiv pentru investitori. În ciuda unor îmbunătățiri recente, România este încă depășită de majoritatea țărilor din regiune atunci când vine vorba de ușurința de a face afaceri. Conform raportului Băncii Mondiale (BM) intitulat Doing Business 2015, România se clasează pe locul 48 din 189 de țări, cu un punctaj scăzut în special la obținerea autorizațiilor de construcție și la conectarea la sistemul de livrare al energiei. În mod similar, conform Global Competitiveness Report 2014-2015, România ocupă locul 59 din 144 de țări, cu un punctaj scăzut în ceea ce privește infrastructura, accesul la finanțare, nivelul de impozitare și corupția și eficiența birocrației guvernamentale.

Mixul de politici fiscale s-a îmbunătățit de-a lungul anilor, însă politica fiscală este modificată frecvent, iar colectarea veniturilor rămâne slabă. În ultimii ani, impozitele indirecte, precum TVA și accizele, au căpătat o pondere mai mare în mixul de politici fiscale. Sarcina fiscală asupra costului forței de muncă a fost redusă în 2014 printr-o diminuare a contribuțiilor la asigurările sociale cu 5 puncte procentuale la toate nivelurile, după o creștere cu 3 puncte procentuale în 2009. Cu toate acestea, modificările frecvente ale politicii fiscale cauzează în continuare perturbări ale mediului de afaceri. Colectarea taxelor și impozitelor rămâne slabă, iar deficitul de încasare a TVA este cel mai mare din Uniunea Europeană (UE) 27, reprezentând 44 % din PIB în 2012.

Potrivit raportului Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) al CE publicat la sfârșitul lunii ianuarie 2015, România a făcut progrese în reforma justiției și a luptei împotriva corupției. Cu toate acestea, continuarea luptei împotriva corupției rămâne o provocare majoră datorită inconsecvenței anumitor hotărâri judecătorești, a unor aspecte legislative nesoluționate și a lipsei de obiectivitate a Parlamentului în cazuri de corupție la nivel înalt.

Rezultatele acestor studii indică unele priorități concrete pentru îmbunătățirea mediului de afaceri:

• Creșterea calității infrastructurii de transport, scăzută față de standardele UE, și extinderea rețelei rutiere și feroviare de calitate, rămân printre cei mai importanți pași care pot fi făcuți pentru a încuraja dezvoltarea regională și pentru a atrage ISD în diferitele zone ale țării. Lipsa finanțării și capacitatea administrativă redusă împiedică dezvoltarea unor mari proiecte de infrastructură. Fondurile naționale și UE sunt nu doar puțin utilizate ci și insuficiente făcând astfel necesară și importantă implicarea sectorului privat. Deși s-a încercat încheierea unor parteneriate public-private (PPP) pentru câteva proiecte rutiere, există o capacitate limitată de a identifica, implementa și monitoriza concesiuni PPP în conformitate cu bunele practici din domeniu. 

• Deși sistemul bancar dispune de lichidități semnificative, care ar trebui să fie mai bine canalizate înspre sectorul privat în paralel cu restructurarea creditelor neperformante, unele sectoare ale economiei, precum societățile nou înființate și întreprinderile mici și mijlocii (IMM), au acces redus la finanțare bancară, frânând creșterea economică. Sursele de finanțare nebancare, cum sunt produsele oferite pe piața de capital, sunt încă puțin dezvoltate. Sporirea surselor de finanțare ar asigura un aflux de capital pentru societățile nou înființate, IMM-uri și alte segmente insuficient deservite, ducând la o traiectorie mai echilibrată a creșterii economice.
• Eforturile de liberalizare și dereglementare din sectorul energetic au avansat, însă mai există provocări. Majorarea prețurilor la energia electrică din 2013, în conformitate cu calendarul de liberalizare, a ajutat la crearea unei piețe competitive a energiei electrice pentru consumatorii nerezidențiali. La sfârșitul anului 2014 a început pentru același segment de consumatori, procesul de liberalizare și dereglementare a prețului la gaze. Liberalizarea pentru gospodării, programată inițial pentru sfârșitul anului 2018, a fost amânată recent pentru anul 2021. Subvenționarea încrucișată a diferitelor categorii de consumatori duce la ineficiențe și limitează formarea unei piețe complet competitive.