În ultimii doi ani, s-au înregistrat o serie de progrese în sectorul energetic românesc.
În urma implementării celui de-al treilea pachet UE privind piețele de gaze naturale și electricitate, în legislația națională au avut loc unele progrese privind dezvoltarea unui cadru legislativ și de reglementare modern. Autoritatea de reglementare a primit o autonomie sporită și i-au fost alocate mai multe resurse. De asemenea, implementarea directivei privind eficiența energetică a reprezentat un pas important în sensul dezvoltării și implementării măsurilor necesare pentru susținerea unei eficiențe energetice crescute în toate sectoarele economiei. Pe de altă parte, România a început implementarea programului de dereglementare a prețurilor electricității și gazelor naturale ca urmare a acordurilor încheiate cu FMI, CE și BM.
În sectorul petrolului și gazelor naturale, operatorii au continuat programele de investiții în domeniile explorării și producției, ceea ce a permis pe de o parte identificarea de noi rezerve potenţiale în Marea Neagră și în zona continentală, iar pe de altă parte compensarea cu succes a declinului producției de zăcăminte mature. În ceea ce privește producția de electricitate, România a atras până în 2013 investiții semnificative în domeniul energiei regenerabile, conducând la o creștere a capacității instalate de la 24 MW în 2009 la aproximativ 4.155 MW în 2014. O serie de investiții mai mici, insuficiente totuși față de nevoile din sectorul energiei electrice, au fost realizate în sectorul cogenerării și în cel al producției termoelectrice (în principal în scopul respectării cerințelor de mediu).
În final, listarea pe bursă a unor companii deținute de statul roman (Romgaz, Electrica și Nuclearelectrica) a deschis calea pentru noi inițiative care să atragă capitalul necesar sectorului energetic.
Cu toate acestea, o serie de probleme nerezolvate împiedică dezvoltarea sectorului energetic și determină scăderea atractivității pentru investitori într-un context în care nevoia de investiții este stringentă atât pe termen scurt cât și pe termen lung (câteva zeci de miliarde de euro). De aceea, este deosebit de important ca autoritățile să orienteze piața printr-o strategie energetică bine gândită și stabilă, precum și să propună o serie de linii directoare cu etape bine definite pentru a o implementa.
Liberalizarea și aplicarea principiilor pieței libere sunt esențiale pentru a atrage investitori și a asigura faptul că economia României continuă să crească și rămâne competitivă.
Deși piața energiei din România a înregistrat anumite progrese în ceea ce privește liberalizarea, dezvoltarea pieței și lichiditatea continuă să fie subminate de mai multe probleme.
Pe piața gazelor, dereglementarea prețurilor pentru consumatorii non-casnici s-a finalizat în ianuarie 2015. În ceea ce privește implementarea dereglementării prețurilor pentru segmentul rezidențial, decizia Guvernului de modificare, a calendarului convenit, prin prelungirea prețurilor reglementate cu 2,5 ani poate afecta încrederea investitorilor în predictibilitatea cadrului legislativ al pieței. Întârzierea în liberalizarea prețurilor la gaze pentru consumatorii casnici nu soluționează problema suportabilității prețurilor, ci doar amână implementarea unor soluții sustenabile pe termen lung, precum suportul financiar direct pentru consumatorii vulnerabili definiți în mod clar și îmbunătățiri ale eficienței energetice.
Însă de o importanță deosebită este modul în care se implementează dereglementarea prețurilor și liberalizarea. Pentru a extrage valoarea totală a dereglementării prețurilor și a liberalizării pieței pentru investitori și pentru consumatori, piațaangro, care se află astăzi într-o etapă incipientă de dezvoltare, trebuie să fie îmbunătățită semnificativ. Acest lucru presupune ca gazele din producție internă să fie disponibile în piața en-gros iar platformele centralizate să fie lichide în ceea ce privește volumele și flexibile în ceea ce privește instrumentele (combinație de contracte pe termen lung, mediu și scurt). În afara lipsei unei piețe en-gros funcționale, absența unor instrumente de piață eficiente (în special a unui cod de rețea și a unor regime de măsurare și echilibrare moderne) și lipsa oricărui progres semnificativ de conectare a pieței gazelor din România la altele din UE și regiune reprezintă de asemenea obstacole semnificative în calea dezvoltării unei piețe funcționale, competitive, care ar atrage mai mulți investitori. Nu în ultimul rând, autoritățile trebuie să implementeze măsuri adecvate pentru a asigura faptul că piața rămâne competitivă și costurile asociate cu siguranța furnizării sunt distribuite corect între furnizori și consumatori.
Pe piața energiei electrice, lichiditatea s-a îmbunătățit ca urmare a volumelor mai mari alocate de producătorii deținuți de stat pe platformele de tranzacționare OPCOM și datorită intrării companiilor private în sectorul de producție. Cu toate acestea, este în continuare necesar să se diversifice tipurile de instrumente și de contracte disponibile (inclusiv instrumente derivative) care pot fi folosite pentru a îmbunătăți flexibilitatea și a gestiona dificultățile operaționale existente pentru furnizorii și producătorii de electricitate (în special din sectorul energiei regenerabile și cel de co-generare industrială), păstrând în același timp transparența.
În sfârșit, implementarea unei scheme eficiente din perspectiva costurilor pentru a reduce efectele prețurilor mari la energie pentru consumatorii cei mai săraci rămâne imposibilă atâta timp cât nu se înregistrează progrese cu privire la definirea consumatorilor vulnerabili. Asigurarea protecției consumatorilor prin prețuri reglementate este ineficientă, în detrimentul securității energetice și reprezintă un impediment în calea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice, ceea ce ar putea avea consecințe negative pe termen lung pentru economia României.
Deși nevoia de a avea o perioadă de tranziție este de înțeles și necesară, GR ar trebui să refacă încrederea investitorilor privați printr-un proces de tranziție credibil, menit să realizeze liberalizarea completă a pieței. Acest lucru presupune că trebuie menţinut ritmul gradual de dereglementare completă a prețurilor. De asemenea, acest lucru presupune că guvernul și reglementatorul trebuie să se concentreze pe implementarea imediată a instrumentelor și condițiilor de piață care să asigure, cu mult înaintea termenului-limită pentru dereglementare, funcționarea pieței en-gros precum și existența lichidității și a instrumentelor adecvate pentru a garanta furnizarea pentru toți clienții și a susține formarea unei valori de piață obiective și transparente pentru gaze și electricitate. Aceste măsuri ar trebui să includă:
Toate măsurile descrise mai sus trebuie adoptate și implementate într-o manieră coordonată, prin consultare periodică cu toate părțile interesate și prin adoptarea unei foi de parcurs care să fie urmărită și monitorizată în mod regulat.
Modernizarea infrastructurii de producție, transport și distribuție a energiei este crucială pentru creșterea eficienței sistemului și a securității energetice pentru consumatori. Capacitățile de producție convenționale au nevoie urgentă de investiţii pentru evitarea unor crize în alimentarea cu energie pe termen mediu. Programul de închidere a unor capacități depășite trebuie să fie transparent pentru a permite investitorilor să evalueze oportunitatea investițiilor private în sectorul de generare din surse convenţionale în România. Restructurări semnificative sunt necesare pentru astfel de producători cu tehnologii necompetitive, ceea ce ar aduce beneficii mai mari economiei decât măsurile de susținere, din considerente sociale, care perpetuează distorsiuni concurențiale. În sectorul de producție de petrol și gaze naturale sunt necesare investiții suplimentare semnificative pentru a menține nivelul actual de producție, dar și pentru a dezvolta perimetrele promițătoare din Marea Neagră. În ceea ce privește rețelele de transport și distribuție de gaze şi energie electrică, atât operatorii privați cât și cei de stat trebuie să continue investițiile pentru a crește performanța rețelelor, unele dintre acestea fiind neglijate de decenii. România are un potențial mare de înmagazinare de gaze naturale, dar pentru creșterea flexibilității depozitelor și adaptarea la fluctuațiile de cerere din sezonul rece sunt necesare noi investiții. Cu toate că există anumite proiecte energetice în desfășurare, multe dintre ele în fazele inițiale de planificare precum și investiții semnificative planificate în rețelele de transport și distribuție, acestea se confruntă cu numeroase obstacole evidente.
Atragerea de investiții din partea investitorilor existenți sau noi necesită reglementări atent elaborate și metode eficiente de privatizare, inclusiv vânzări directe către investitori strategici. Proiectele energetice se întind pe perioade lungi de timp, uneori chiar decenii, și implică investiții inițiale foarte mari. Modificările frecvente și uneori foarte rapide, fără consultarea părților interesate, creează un mediu volatil care poate împiedica angajamentele pe termen lung ale investitorilor privați.
Necesitatea investițiilor în capacități noi pentru a înlocui unele dintre activele depășite și importanța modernizării rețelelor de transport și distribuție a tuturor tipurilor de energie ar trebui să fie prioritare în România. Această prioritate trebuie mereu avută în vedere atunci când sunt emise sau modificate reglementări care pot afecta încrederea investitorilor în cadrul legislativ din România.
România trebuie să creeze stimulentele corecte pentru a coopta investitori privați în efortul de alocare a resurselor către dezvoltarea infrastructurii de energie. Recomandăm continuarea privatizărilor pe piața de capital în sectorul energiei pentru a promova transparență și standarde de guvernanță corporativă necesare pentru atragerea de investiții. Prezența unor instituții de reglementare echilibrate și responsabile pentru a întări capacitatea de a implementa politici guvernamentale predictibile ar fi cel mai bun mod de a asigura succesul acestui proces. De asemenea, instituțiile de stat trebuie să susțină operatorii de rețea de energie electrică și gaze naturale în eforturile acestora de a finanța proiectele de reabilitare și dezvoltare a rețelelor și de a atrage fonduri europene disponibile pentru proiecte de îmbunătățire a securității regionale în alimentare prin integrarea piețelor de energie.
Autoritățile de reglementare trebuie să devină promotorii principali ai reglementărilor întemeiate, de bună credință care să atragă investițiile. Ele trebuie să fie o sursă de consiliere și coordonare pentru toți participanții la piață.
Angajamentele privind cadrul de reglementare trebuie îndeplinite, iar încrederea precum și transparența între reglementator și operatori trebuie consolidată, în interesul fructificării potențialului pieței de energie. Metodologii inovatoare și moderne trebuie să fie adoptate atunci când este posibil, pe măsură ce standardele de bune practici la nivel internațional devin disponibile, cum ar fi schemele de finanțare pentru proiecte majore de investiții în sectorul de generare sau stimulente pentru calitate în rețelele de transmisie și distribuție.
Sectorul energiei regenerabile s-a dezvoltat în România ca urmare a potențialului țării în surse regenerabile (vânt, hidroenergie, biomasă, energie solară) și a schemei de sprijin definită în 2012. Astfel, investiții importante, atingând șase miliarde de euro, au fost realizate, mai ales în sectoarele eolian și solar. Datorită acestor evoluții, România beneficiază, pe de o parte, de o producție semnificativă de energie cu costuri marginale mici, iar pe de altă parte, este pe cale să-și îndeplinească obligațiile privind obiectivele anului 2020 stabilite pentru sectorul energiilor regenerabile.
Aprobarea Legii nr. 220 de către Parlament în 2012 a fost salutată de sectorul energetic ca fiind un semnal pozitiv de sprijin din partea autorităților pentru susținerea dezvoltării sectorului energiei regenerabile. Cu toate acestea, amendamentele aduse mult așteptatului mecanism de sprijin la doar câteva luni de la adoptarea lui au transmis un semnal negativ pieţei de energie. În timp ce intervenţia autorităților române de a controla dezvoltarea de capacități și supracompensarea unor tehnologii a fost anticipată de către industrie, modificarea schemei în lipsa unui studiu de impact a afectat foarte grav centralele deja în funcțiune. În special, reducerea cotei anuale de surse regenerabile de energie a determinat un exces semnificativ de certificate verzi pe piață și o scădere bruscă a prețului certificatelor la prețul minim definit prin lege. În consecință, o parte semnificativă de certificate verzi vor rămâne nevândute în următorii ani și vor expune producătorii de energie regenerabilă insolvenței și falimentului.
Investițiile în sectorul energetic necesită o legislație atractivă și stabilă care să ofere investitorilor o viziune a profitabilității investiţiilor pe termen lung. Deși investitorii înțeleg că mecanismul de sprijin trebuie să fie suportabil financiar pentru consumatori, ei așteaptă, de asemenea, ca investițiile deja realizate să nu fie afectate de schimbări legislative retroactive. Prin urmare, semnale pozitive ar trebui să fie transmise de către autoritățile române investitorilor din sectorul energiei regenerabile astfel încât valoarea investițiilor trecute să fie protejată. Pe termen scurt, este necesară o creștere a cotei SRE anuale care să nu afecteze capacitățile existente și care să mențină, în același timp, impactul asupra facturii consumatorilor la un nivel rezonabil. Pe termen mediu, evoluția spre un nou mecanism de sprijin este probabil necesară pentru a corecta deficiențele pieței de certificate verzi și a restabili încrederea producătorilor de energie regenerabilă în politicile autorităților române.
Integrarea într-o piață de energie europeană funcțională, interconectată și competitivă este o precondiție pentru atingerea, în modul cel mai eficient, a obiectivelor naționale de sustenabilitate, competitivitate și securitate energetică. România ar trebui să profite de poziția sa strategică în regiunea de sud-est a Europei și să își dezvolte în mod proactiv potențialul de import și export. O integrare reală și accelerată în piața europeană ar îmbunătăți securitatea energetică și ar genera venituri mai mari la bugetul de stat prin creșterea competitivității sectorului energetic.
Interconectările sistemului românesc de transport al energiei electrice și capacitatea sa de a furniza electricitate țărilor vecine ar trebui consolidate, iar dezvoltarea lor ar trebui accelerată în vederea cuplării totale a piețelor.
Cuplarea pieței pentru ziua următoare dintre România, Ungaria, Slovacia și Republica Cehă reprezintă o evoluție pozitivă în ceea ce privește integrarea în piața europeană. Însă, pentru ca acest mecanism să își poată atinge pe deplin obiectivele, piața românească de electricitate ar trebui să dezvolte instrumente de tranzacționare similare celor existente în celelalte state europene, inclusiv contractele bilaterale negociate direct.
Conectarea sistemului național de transport de gaze naturale cu cele ale țărilor vecine necesită investiții în depășirea limitărilor tehnice curente ale conductelor transfrontaliere, în special în creșterea presiunii de operare a sistemului și finalizarea fluxului invers cu Ungaria, precum și finalizarea construcției mult întârziatului interconector România-Bulgaria. O posibilă interconectare între România şi Ucraina ar trebui de asemenea analizată. Dezvoltarea, pe teritoriul României, a coridorului de transport Bulgaria-România-Ungaria-Austria pentru asigurarea fluxului de gaze naturale din surse alternative celor tradiţionale către Europa Centrală, precum și conectarea sistemului național de transport de gaze naturale la conductele de transport internațional care tranzitează teritoriul României, trebuie finalizate. În plus, este necesară extinderea conductei de gaze Iași-Ungheni pentru ca aceasta să poată realiza furnizarea către Chișinău - centrul principal de consum al Republicii Moldova precum și dezvoltarea sistemului național de transport pentru preluarea gazelor naturale din Marea Neagră.
În ceea ce privește piața gazelor naturale, implementarea codurilor de rețea europene ar trebui considerată o prioritate astfel încât economia românească să poată valorifica pe deplin beneficiile produse de integrarea în piața europeană.
Companiile din sectorul energetic se situează în fiecare an în topul primilor 10 contribuabili la bugetul de stat. Cu toate acestea, începând cu februarie 2013 a fost observată o tendință de creștere a taxelor în sectorul energetic fără efectuarea unui studiu de impact în acest sens. La începutul anului 2013, Guvernul României a introdus o « taxă pe venituri excepționale » de 60%, aplicată veniturilor companiilor producătoare de gaze în urma procesului de liberalizare și o taxă de 0,5% pentru exploatarea resurselor naturale, altele decât gazele naturale. Mai mult, a fost instituită și o taxă "pe monopolul natural" aplicabilă operatorilor de transport și distribuție din sectoarele de gaze natural şi energie electrică. Inițial, durata de aplicabilitate a acestor taxe a fost până la sfârșitul anului 2014 și a fost prelungită cu încă un an în urma unor modificări legislative de ultimă oră. Valoarea accizei pentru benzină şi motorină a crescut cu 0,07 euro/litru în sectorul de distribuție carburanți. La nivelul întregului sector energetic a fost impus un impozit pe valoarea brută a construcțiilor speciale, fapt care a generat multe critici în toate sectoarele afectate, de la energie la telecomunicații și agricultură. Guvernul României a anunțat că intenționează introducerea unui nou regim fiscal pentru producătorii de petrol și gaze începând cu ianuarie 2016.
FIC a semnalat în repetate rânduri faptul că instabilitatea fiscală și creșterea impozitelor distorsionează piața de energie și pun în pericol atragerea investițiilor necesare în acest sector. Competitivitatea sectorului energetic în România și implementarea unei strategii pe termen lung necesită predictibilitate în reglementare, stabilitate fiscală, un cadru operațional atractiv și politici coerente menite să stimuleze nivelul investițiilor.
De asemenea, FIC subliniază că o modificare a regimului fiscal trebuie justificată printr-un studiu de impact și numai după consultarea tuturor părților interesate. FIC recomandă în mod special îmbunătățirea sistemului de colectare fiscală și diminuarea evaziunii fiscale pentru a genera noi venituri la bugetul de stat și a asigura premisele unei dezvoltări economice durabile.
România își poate folosi resursele energetice într-un mod mai eficient decât în trecut prin găsirea unor soluții privind infrastructura învechită, prețurile la energie (de multe ori subvenționate), clădirile cu durată de viață depășită, comportamentul inefficient energetic al consumatorilor și cadrul de reglementare neadecvat. Potențialul de economisire a energiei este imens în sectoarele industrial, rezidențial și de termoficare. O atenție deosebită trebuie acordată clădirilor învechite, întrucât aproximativ 45% din consumul final de energie revine clădirilor din sectorul rezidențial și non-rezidențial.
România a transpus prevederile Directivei privind eficiența energetică (EED) în legislația națională prin Legea nr. 121/2014 și a optat pentru adoptarea măsurilor alternative pentru a diminua consumul de energie primară cu 19% (echivalentul a 10 milioane tep) până în 2020. Legea prevede implementarea unor măsuri complexe în anii următori: înființarea unui fond privind eficiența energetică, adoptarea unor standarde și implementarea celor mai bune tehnologii disponibile pentru a îmbunătăți eficiența energetică în sectorul industrial, audituri energetice în cazul marilor companii și educarea auditorilor energetici, promovarea companiilor pentru servicii energetice și a sistemelor de management energetic, implementarea unor campanii de educare privind eficiența energetică, etc. GR a prezentat și un proiect al Planului național privind eficiența energetică în care este subliniat faptul că politicile de eficiență energetică trebuie să vizeze în mod special sectoarele cu cel mai mare potențial de reducere a consumului energetic: sectorul rezidențial și al clădirilor publice, sectoarele de transformare, transport și distribuție, sistemul de termoficare, marii consumatori industriali de energie și transportul public.
FIC susține îmbunătățirea cadrului de reglementare privind eficiența energetică și implementarea acelor măsuri care duc la îndeplinirea obiectivelor de eficiența energetică cu un impact minim asupra prețurilor la energie și fără a distorsiona funcționarea piețelor de energie.
FIC recomandă ca schemele naționale și europene de sprijin și fondurile (fonduri UE, venituri provenite din subvenții ETS, contribuții de cogenerare, fonduri de la bugetul de stat la nivel central și local) să fie centralizate pentru a înființa Fondul specializat pentru investiții în eficiență energetică în sectoarele cu cel mai mare potențial de reducere a consumului. În același timp, prin campanii integrate de informare și educare se poate îmbunătăți gradul de conștientizare al consumatorilor privind un comportament eficient din punct de vedere energetic.
Două sectoare necesită implementarea unor măsuri urgente și fezabile. Unul este sectorul de termoficare, unde investițiile au fost mici, iar pierderile de energie pun în pericol întregul sistem și cresc artificial costul agentului termic pentru consumatorii finali. Deși este improbabilă eficientizarea întregului sistem de termoficare, FIC consideră că rețelele din marile orașe ar putea fi considerabil îmbunătățite prin alocarea de investiții. Pentru a îmbunătăți eficiența în sistemul de termoficare, sunt necesare investiții în capacitățile de producție bazate pe sisteme de cogenerare de înaltă eficienţă, în tehnologii alternative cum sunt sursele regenerabile de energie (biomasă, biogaz, căldură din surse geotermale) și proiecte de transformare a deșeurilor în energie. Un alt sector vizat este cel al clădirilor, unde potențialul de reducere a consumului energetic este semnificativ, deși costurile de implementare sunt ridicate. O atenție deosebită merită acordată transpunerii la timp a prevederilor Directivei privind eficiența energetică (renovarea anuală a 3% din sectorul clădirilor publice) și a Directivei privind eficiența energetică a clădirilor (EPBD), având în vedere că România este în întârziere privind implementarea măsurilor prin care se vor îndeplini obiectivele asumate până în 2020.