În ultimii doi ani, s-au remarcat o serie de evoluții pozitive care au fost apreciate de membrii FIC.
GR a aprobat Strategia Națională pentru Sănătate (2014-2020) și Planul ei de Implementare. Pachetul de bază de servicii medicale introdus în 2014 reprezintă un pas înainte în îmbunătățirea sistemului de sănătate, chiar dacă va trebui să fie însoțit și de alte măsuri. GR a aprobat de asemenea Ordin interimar pentru Evaluarea Tehnologiei Medicale (HTA).
Lista medicamentelor compensate a fost parțial actualizată și în prezent conține 17 medicamente orfane noi și 23 medicamente inovative, dar protocoalele de prescriere încă nu sunt disponibile astfel încât noile medicamente să fie disponibile pacienților.
De asemenea, s-a înregistrat un progres care merită a fi notat, lista de așteptare pentru tratamente s-a redus, în special în domeniul oncologiei, ceea ce a condus la un acces mai bun al pacienților la serviciile medicale.
Procesul de informatizare al sistemului de sănătate românesc a continuat prin introducerea rețetelor electronice, cardul național de sănătate și dosarele electronice de sănătate.
Cu toate că există o nevoie profundă de reformare a sistemului de sănătate și în pofida declarațiilor publice ale guvernanților care au promis că o vor realiza, au fost înregistrate puține progrese în domenii importante. În general sistemul de sănătate nu este finanțat adecvat. Pacienții români nu au acces adecvat la medicamente din mai multe motive, unul dintre ele fiind lipsa resurselor bugetare. Această insuficiență a alocărilor bugetare pentru actualizarea regulată a listelor de medicamente compensate nu permite pacienților români același acces la medicamente precum cel al cetățenilor din alte țări ale UE.
În același timp, GR ar trebui să asigure o implementare totală și corectă a pachetului de bază pentru servicii medicale, împreună cu reintroducerea co-plății și o implicare mai mare a sectorului privat (ex. companiile de asigurări).
Pentru a avea o abordare coerentă a acestor probleme, predictibilitatea și stabilitatea trebuie să fie condiții premergătoare reformei sistemului de sănătate. Informatizarea infrastructurii sistemului de sănătate trebuie dezvoltată pentru a permite o mai bună monitorizare și o mai bună eficientizare a cheltuielilor (ex. registrele de pacienți, cardurile electronice) și în același timp trebuie utilizați indicatori de sănătate în procesul de luare a deciziilor.
GR ar trebui să îmbunătățească finanțarea și predictibilitatea programelor naționale de imunizare și ar trebui să asigure disponibilitatea permanentă a vaccinurilor pentru a diminua riscul de epidemii.
Din cauza migrării semnificative a specialiștilor din sectorul de sănătate către țările occidentale, numărul doctorilor din România a scăzut, făcând accesul la serviciile medicale mult mai dificil.
Acest lucru afectează pe termen lung în mod direct sănătatea cetățenilor României. În plus, sistemul de sănătate românesc nu pune accent pe stilul de viață sănătos, pe prevenție sau pe diagnosticarea timpurie a bolilor, ceea ce duce la o diagnosticare târzie și creează o presiune pe sistemul de sănătate.
România alocă sistemului de sănătate sume mai mici decât alte țări din UE. Există o strânsă legătură între dezvoltarea socio-economică și investițiile pe care societatea le face în sănătate și educație. Așa cum am menționat, România se situează pe penultimul loc din 35 de poziții, în Indexul European al sistemelor medicale (EHCI) 2014. În timp ce alte țări europene au crescut în mod regulat cheltuielile lor pentru sănătate, în ultimii ani România a ajuns la limita de jos a clasamentului în ceea ce privește cheltuielile cu sănătatea pe cap de locuitor.
Ar trebui asigurat un nivel adecvat de finațare pentru sistemul de sănătate (cu o creștere a ponderii din PIB la 6%) împreună cu o combinare eficientă între finanțarea publică și cea privată.
FIC admite că situația economică curentă dificilă a condus la restricții severe în bugetul de sănătate. Cu toate acestea, pentru a asigura servicii de sănătate de calitate pentru populație autoritățile române ar trebui să considere cheltuielile cu sănătatea o prioritate bugetară. GR ar trebui să aloce în mod gradual o pondere în creștere din PIB pentru sănătate până la 6% la sfârșitul anului 2016, cu un obiectiv clar de a atinge nivelul european în 2020 (în prezent de 8,75%).
Contribuția pentru sănătate ar trebui colectată în mod mai eficient, iar baza contribuției ar trebui lărgită prin eliminarea excepțiilor.
Soluții alternative noi pentru finanțarea sănătății ar trebui identificate în special prin atragerea contribuțiilor private și a fondurilor europene în perioada de programare viitoare (2014-2020).
Fondurile ar trebui transferate din bugetul de stat pentru a acoperi populația exceptată sau neasigurată, iar ceea ce este colectat din taxele sectorului farmaceutic (clawback) ar trebui realocat exclusiv către bugetul de medicamente.
Măsuri suplimentare sunt necesare a fi adoptate pentru a crește eficiența cheltuielilor în sistemul de sănătate prin dezvoltarea unor mecanisme de control și în același timp prin legalizarea plăților informale din sistemul de sănătate, prin introducerea unui sistem formal și transparent de co-plată care reflectă în mod corect costurile reale ale serviciilor medicale.
Ar trebui facilitat accesul la piață a companiilor private de asigurări prin introducerea deducerilor fiscale pentru primele de asigurare și prin acordarea de scutiri fiscale angajatorilor pentru cheltuielile efectuate cu asigurările private.
Mediul fiscal ar trebui îmbunătățit pentru a încuraja menținerea sau creșterea nivelului investițiilor străine în sectorul sanitar.
FIC a fost de acord cu introducerea taxei clawback ca o măsură fiscală provizorie. Cu toate acestea, au trecut mai mult de 5 ani de la introducerea sa, iar valoarea actuală a acestei taxe de clawback (25%), pe lângă taxele uzuale, transmite un puternic semnal negativ mediului de afaceri, constituind o provocare mai mare decât oricând. Predictibilitatea redusă a alocării bugetare pentru medicamente reprezintă o preocupare cheie.
Companiile farmaceutice se confruntă cu o provocare la calcularea contribuției viitoare de clawback, și, în consecință, la evaluarea impactului financiar, având în vedere lipsa bugetării multianuale în sectorul public. De asemenea, nivelul bugetului ar trebui să ia în considerare nevoile reale ale pieței. Producătorii de medicamente sunt singurii obligați la plata taxei, având în vedere că plătesc taxa de clawback și la marjele aferente distribuitorilor și farmaciilor.
Autoritățile române ar trebui să ia în considerare posibilitatea renunțării la taxa de clawback atunci când condițiile economice vor fi mai bune, iar până atunci aceasta ar trebui revăzută pentru a o face mai predictibilă și mai echitabilă. Taxa de clawback ar trebui să excludă marjele aferente farmaciilor și angrosiștilor și ar trebui să se aplice la prețul de producător.
Fondurile atrase din contribuția de clawback ar trebui utilizate exclusiv pentru bugetul privind medicamentele și ar trebui introdusă bugetarea multianuală pentru a crește predictibilitatea. Bugetul alocat pentru medicamente ar trebui reexaminat pentru a reflecta consumul de medicamente realizat în anul anterior celui pentru care se calculează taxa de clawback și consumurile spitalicești ar trebui excluse din calculul acestei taxe.
Pentru a crește transparența autoritățile din sistemul de sănătate ar trebui să permită unui audit independent al datelor la care se calculează clawback.
România ocupă penultimul loc, poziția 35, conform EHCI 2014, imediat deasupra Bosniei și Herțegovinei, fiind surclasată de Bulgaria și Serbia. În ceea ce privește accesul la medicamente inovatoare, România se situează printre ultimele țări din Europa. Potrivit unui raport al Federației Europene a Asociațiilor din Industria Farmaceutică din 2011, „Patients’ W.A.I.T. Indicator”, timpul mediu dintre data accesului la piață în UE și data „accesibilității” la nivel local a fost de 458 zile în România, una dintre perioadele cele mai mari de așteptare la nivelul UE.
Din 2008, România a făcut puține actualizări listei de medicamente compensate în cadrul sistemului de sănătate. De fapt, în prezent aproximativ 100 de medicamente și tratamente noi așteaptă să fie incluse pe lista de medicamente compensate de către GR. FIC salută adoptarea unei noi metodologii HTA, în 2014, și aprobarea pe lista de medicamente compensate a 17 noi medicamente orfane și a altor 23 de medicamente inovatoare. Cu toate acestea, chiar dacă cele 23 de medicamente au fost aprobate pe lista de medicamente compensate, în prezent lipsesc protocoalele de prescriere, făcând imposibil accesul pacienților la aceste tratamente. În plus, pentru alte zone terapeutice importante procedurile privind acordul cost-volum nu au început.
Accesul pacienților români la tratamente inovatoare ar trebui să fie unul dintre subiectele cheie pe agenda publică.
Trebuie adoptate toate măsurile/legislația subsecventă pentru a face compensarea eficientă (ex. cost-volum, protocoale de prescriere).
Lista medicamentelor compensate trebuie să fie actualizată în mod regulat, de două ori pe an, conform legislației în vigoare, pentru a asigura pacientului român un acces adecvat la tratamentele inovatoare.
România, ca stat al UE, se aliniază viziunii europene globale cu privire la viitorul Sistemului de Sănătate. Din 2014, un sistem de sănătate informatic unic integrat este în curs de implementare SIUI (Sistemul Informatic Unic Integrat). Cu toate acestea, România se confruntă cu probleme semnificative în ceea ce privește infrastructura sistemului IT existent, din cauza desfășurării încă incomplete a proiectelor existente, a sistemelor eterogene curente de management a informațiilor din rețeaua furnizorilor de servicii medicale și a necesității integrării de noi Plătitori de Sănătate privați în Lanțul de Valori al Serviciilor de Sănătate.
E-rețeta - SIPE (Sistemul Informatic de Rețetă Electronică) – proiectul început în 2012 a devenit operațional în 2014 în conformitate cu regulamentul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) pentru sectorul medical public și sectorul medical privat (sub rezerva unui acord de rambursare CNAS). Scopul SIPE constă în urmărirea înregistrărilor medicale ale unui pacient și în raportarea plăților și prevenirea fraudelor. În prezent, platforma gestionează rețetele compensate. Obstacolele majore se referă la un acces defectuos la Internet în zonele rurale și la mai multe actualizări care trebuiau efectuate la formularele de intrare, conducând la probleme de calitate a datelor. Acuratețea datelor sistemului ar trebui îmbunătățită în 2015 prin extinderea monitorizării asupra întregului proces de prescriere de rețete.
Raportare și e-facturare – proiect început în 2013 ca parte a extinderii sistemului SIUI. Acesta include o conexiune web a instituțiilor medicale în scopuri de raportare (inclusiv formulare de cheltuieli, facturi). Raportarea activității și facturarea corespunzătoare se vor face pe baza unor încărcări xml și zip (pe tipul de activitate) făcute de către furnizorii de servicii medicale.
e–Carduri de sănătate – proiectul a început în 2013 prin distribuirea cardurilor în septembrie 2014 și se va finaliza în aprilie 2015. Fără înregistrarea datelor medicale pe card, e-card de sănătate este folosit pentru accesarea serviciilor medicale și autentificarea pacientului. Începând cu mai 2015, folosirea e-cardurilor de sănătate va deveni obligatorie în România. Obstacolele majore includ întârzierea mai multor unități medicale de a achiziționa cititoarele de e-carduri de sănătate. Drept măsură de atenuare a acestora, CNAS a introdus aceste criterii ca fiind obligatorii pentru accesarea finanțării CNAS.
Registrul Pacienților – proiectul a devenit operațional în 2014 în sectorul public și ar trebui implementat progresiv. Acesta ar trebui să includă informații privind tratamentul medical, precum și informații personale cu privire la pacient în funcție de datele stocate pe e-cardul de sănătate.
Având în vedere raportul prezentat la Forumul eHealth din mai 2014 (proiect co-finanțat de Programul UE Cercetare & Inovare Horizon 2020), în Europa, la nivel de țară, au fost implementate aproximativ 651 de registre ale pacienților, pentru diferite boli, pe cele mai înalte poziții fiind Franța (130), Germania (115), Regatul Unit (70), Italia (70) și Spania (53). Din păcate, România are doar un singur registru de pacient funcțional în zona de artrită reumatoidă, alte registre fiind implementate, însă nu pe deplin operaționale. Sunt bine cunoscute rolul și importanța acestor instrumente de a asigura observarea cursului unei boli, de evaluare a rezultatelor clinice: eficacitate și siguranța tratamentului, evaluarea rezultatelor economice, ca și examinarea asocierilor dintre îngrijire și rezultate. Aceasta permite o mai bună informare în procesul de luare a deciziilor clinice.
Este importantă susținerea dotării tuturor furnizorilor de servicii de sănătate cu capacități IT, și anume implementarea cititorului de card și utilizarea de către medicii de familie. Aceste măsuri simple de organizare pot permite utilizarea sistemelor informatice integrate de sănătate existente de către toți jucătorii lanțului valoric având rezultatele scontate. Programul de pregătire profesională și finanțarea achizițiilor ar putea fi avut în vedere cu această ocazie.
FIC recomandă extinderea SIUI cu înregistrarea și monitorizarea drepturilor individuale de a primi servicii medicale conform pachetului de bază anual de servicii medicale din Sistemul Informatic de Sănătate.
O altă recomandare vizează dezvoltarea e-rețetei pentru rețetele necompensate, ca și pentru folosirea în format electronic a concediilor medicale și trimiterilor medicale (pentru spitalizare/investigații etc), dar si pentru a îmbunătăți colectarea tuturor datelor necesare pentru a evita frauda și pentru a monitoriza în mod corect serviciile medicale incluse în pachetul medical de bază și/sau de servicii medicale complementare.
Ar trebui finalizată implementarea e-rețetei împreună cu e-factura și e-cardul pentru toți furnizorii de servicii medicale din sistemul public și privat și integrarea acestor informații în Registrul Pacientului (e-fișier).
FIC recomandă executarea obligației de raportare, integrarea și agregarea tuturor înregistrărilor medicale de la toți furnizorii de servicii medicale la un nivel individual adecvat de detaliere (consum, plată, drepturi de utilizator).
Subliniem importanța permiterii și extinderii interoperabilității și a schimbului de date către plătitorii de servicii de sănătate private cu privire la înregistrările medicale (drepturile și cheltuielile de sănătate), pentru a facilita plata serviciilor medicale și a medicamentelor în plus față de pachetul de bază.
Pentru zone terapeutice importante este nevoie de înființarea Registrului de Sănătate al Pacientului, pentru a se asigura evidența deciziilor bazate pe dovezi cu privire la îngrijirea medicală.
România se confruntă cu o criză majoră cauzată de lipsa de cadre medicale: în anul 2011, exista o medie de 2,5 cadre medicale la 1.000 de locuitori, comparativ cu media UE de 3,4. Rata de migrație este de 9% față de media UE de 2,5%. În anul 2013, erau mai mulți medici care părăseau țara decât absolvenți noi, astfel încât este probabil ca situația să continue să se deterioreze.
PIB-ul României ar crește cu 6% în cazul în care starea de sănătate a forței de muncă din țară ar fi similară mediei UE. În schimb, acesta pierde aproximativ 18,6 miliarde euro (15% din PIB-ul pe anul 2010) din producția economică pe termen mediu spre lung, datorită stării precare de sănătate a populației României.
Nivelul scăzut al accesului la personalul medical ca urmare a emigrației are un efect direct pe termen lung asupra sănătății cetățenilor români. Prin urmare, FIC consideră că este esențial ca autoritățile să ia măsuri pentru a rezolva această problemă, având în vedere faptul că un mediu de afaceri sănătos depinde de o comunitate sănătoasă.
În sistemul medical ar trebui introdusă plata în funcție de performanță. Numărul de locuri disponibile în Școlile Medicale ar trebui să fie echilibrat cu nevoile reale de sănătate ale populației.
Personalul medical ar trebui separat de alți angajați din sectorul public în materie de politică salarială și ar trebui îmbunătățit accesul la dezvoltarea profesională continuă. Ar trebui recunoscută importanța socială a personalului medical și ar trebui consolidat rolul asociațiilor profesionale în reformarea sistemului de sănătate. Sistemul de sănătate poate fi reformat doar cu ajutorul specialiștilor din domeniu.
O mai bună instruire, o educație medicală continuă, indicatori de performanță superiori și procese de evaluare standardizate vor duce la rezultate mai bune cu privire la cadrele medicale, o imagine mai bună, respect și recunoaștere publică. Cu toate acestea, este nevoie de o alocare bugetară mai mare pentru salarii pentru a asigura păstrarea personalului medical.
De la precedenta ediție a Cărții Albe nu s-au înregistrat modificări semnificative ale sistemului de sănătate din România în sensul prevenirii și detectării timpurii, ceea ce ar putea avea un impact major asupra sănătății publice. Alocarea totală a resurselor ar trebui să atingă un echilibru adecvat între serviciile medicale de recuperare, prevenirea bolilor și promovarea sănătății pentru a răspunde nevoilor actuale și viitoare din sectorul sanitar. Acest lucru a fost, de asemenea, recomandat de către BM în anul 2011: „În plus, recomandăm elaborarea tuturor politicilor din domeniul sănătății (programele intersectoriale de îngrijire preventivă a populației), inclusiv prin introducerea legislației care să reducă factorii de risc (de exemplu, majorarea accizelor pentru produsele din tutun și interzicerea fumatului în spații publice), campanii naționale de comunicare, intervenții preventive pentru populație și pentru persoane și programe pentru reducerea factorilor de risc extrem de răspândiți, intensificarea depistării timpurii a cancerului, vaccinarea, precum și creșterea monitorizării.”
Strategia Națională de Sănătate 2014-2020 recent lansată stabilește reducerea incidenței bolilor netransmisibile prin programe de prevenire naționale, regionale și locale ca fiind unul dintre principalele obiective. Deși sunt avute în vedere trei direcții strategice, cele mai multe resurse sunt alocate pentru dezvoltarea în următorii ani a capacității cadrelor medicale primare, în timp ce celelalte două direcții - dezvoltarea capacității rețelei naționale de promovare a sănătății și sporirea cunoașterii și conștientizării în rândul populației – nu beneficiază de același nivel de resurse.
Descentralizarea sistemului de sănătate publică va conduce de asemenea la un management mai întreprinzător al fiecărei instituții medicale și rate mai mari de reținere a resurselor umane. Se impune de asemenea elaborarea de către comitetele academice naționale de evaluare de criterii profesionale obligatorii, programe pe specialități si constituirea bazei pentru un proces de evaluare profesională mai exact și constant.
Ar trebui să se stabilească colaborări încrucișate între structurile academice române și străine pentru a oferi talentelor românești acces la cele mai înalte tehnologii și proceduri. Munca în echipă și cooperarea interdisciplinară ar trebui predate și căutate în fiecare fază a actului medical, devenind factori importanți în evaluarea performanțelor specialiștilor din domeniul sănătății și feedback-ul pacienților. Medicii care imigrează în România ar putea păstra echilibrul între intrările și ieșirile din sistem, cu condiția respectării standardelor de performanță și formare profesională.
Dintre bolile care au cel mai mare impact asupra sănătății publice românești, numai cancerul este luat în considerare în mod special și cuprinzător. Alte boli netransmisibile importante, precum bolile cardiovasculare sunt abordate numai prin programe naționale de sănătate.
Cheia pentru obținerea unor rezultate de succes pe linia inițiativelor de prevenire și promovare a sănătății va fi dezvoltarea unor programe integrate, acoperind toate bolile cu o incidență mai mare.
O implementare eficientă a acestei zone strategice impune dezvoltarea la nivel central a unui concept unitar de promovare a sănătății, adaptat la specificul sistemului de sănătate românesc, care să acopere principalele teme și care să implice toate părțile interesate. Ar trebui clar definită o abordare structurată, bine definită, în care să fie incluse pe lângă școli și alte entități, precum comunitățile locale și locurile de muncă.
Ar trebui dezvoltat un concept unitar și integrat de prevenire și promovare a sănătății la nivel central pentru a facilita punerea în aplicare a Strategiei Naționale de Sănătate 2014-2020. Conceptul ar implica toate părțile interesate și ar oferi mecanisme eficiente de monitorizare a performanțelor.
Ar trebui majorată finanțarea pentru dezvoltarea programelor strategice de prevenire și promovare a sănătății, în echilibru cu alocarea de resurse planificată pentru dezvoltarea capacității personalului medical primar.
FIC recomandă definirea unui sistem de stimulare pentru medicii generaliști pentru a fi implicați activ în programe de educație și de prevenire, inclusiv cele de vaccinare.
Ar trebui dezvoltate programe integrate de abordare a principalelor comportamente de risc (concentrându-se pe obiceiurile alimentare, consumul de tutun și alcool, exerciții fizice) pentru a promova un stil de viață sănătos.
Este important să fie alocate mai multe resurse pentru creșterea nivelului de educație pentru sănătate a populației României – în special în zonele rurale.
Nu în ultimul rând, FIC recomandă creșterea gradului de conștientizare asupra importanței prevenirii bolilor transmisibile.