În ultimii ani, cadrul fiscal din Romania s-a îmbunătățit considerabil. România are o cotă unică de impozitare competitivă de 16% pentru veniturile obținute de persoanele fizice și juridice, ceea ce a adus multe beneficii pentru economie odată cu introducerea acesteia în 2005. Cota unică de impozitare a impulsionat dezvoltarea și a încurajat conformarea voluntară. În ianuarie 2011, legislația privind contribuțiile sociale a fost încorporată în Codul fiscal, sporind astfel transparența.
Începând cu 1 ianuarie 2014, România a implementat reglementări specifice cu intenția de a favoriza crearea de societăți holding în România, cum ar fi regimul privind scutirea de impozit a veniturilor din dividende obținute din participații.
În urma solicitărilor susținute din partea mediului de afaceri, începând cu septembrie 2014 contribuția de asigurări sociale pentru angajatori a fost redusă cu 5 puncte procentuale. Recent, legislația referitoare la prețurile de transfer a fost clarificată și acum urmează îndeaproape principiile OCDE și UE. Sunt stabilite reglementări și pentru Acordurile de preț în avans (APA) deși procedura pentru accesarea acestora nu a fost dezvoltată în totalitate.
Nu în ultimul rând, FIC salută inițiativele pozitive ale autorităților concluzionate în cadrul proiectelor de Cod fiscal și Cod de procedură fiscală.
Unele dintre propunerile de mai jos au fost deja luate în considerație în cadrul proiectelor de Cod fiscal și Cod de procedură fiscală. Cu toate acestea, nu putem anticipa cum și în ce măsură aceste propuneri se vor regăsi în variantele finale ale acestor proiecte.
Consultarea între autoritățile statului și comunitatea de afaceri este esențială atât pentru revizuirea proiectelor legislative cât și pentru implementarea celor deja existente. Acest fapt va spori calitatea legislației și va susține aplicarea ei uniformă. S‑au evidențiat exemple concrete de îmbunătățire a procesului de comunicare dintre comunitatea de afaceri și autoritățile statului, cum ar fi discuțiile dintre reprezentanții FIC și cei ai MFP. Totuși, problema legislației care se aprobă prea rapid încă persistă, aceasta având adesea un termen de notificare foarte scurt și lăsând puțin timp comunității de afaceri pentru a oferi comentarii într-un mod eficient.
De asemenea, interpretarea inspectorilor fiscali cu privire la prevederile fiscale existente se schimbă adesea, iar noile interpretări se aplică retroactiv. Acest lucru înseamnă că regulile se schimbă de o manieră impredictibilă, chiar în timpul „jocului”. În ultimul timp, am asistat la creșterea numărului de cazuri în care inspectorii fiscali au adoptat o interpretare abuzivă și deseori ostilă a prevederilor fiscale existente.
În plus, în loc ca inspecțiile fiscale să fie concentrate pe rezolvarea problemelor esențiale referitoare la colectare, precum lupta împotriva evaziunii fiscale din sfera TVA și accizelor din sectoarele sensibile (țigări, alcool, agricultură) sau combaterea muncii la negru din sectorul construcțiilor, acestea sunt îndreptate în mod agresiv asupra unora dintre cei mai mari contribuitori la bugetul de stat.
Uneori diferențele de interpretare a legislației fiscale cauzate de inadvertențele legislative existente sunt transferate în sfera penală deoarece autoritățile fiscale nu își asumă responsabilitatea de a soluționa conflictele referitoare la interpretarea legislației. În majoritatea situațiilor transferul cazurilor în sfera penală reprezintă o măsură cel puțin deplasată având în vedere sumele nesemnificative care fac obiectul spețelor respective. Legea penală blochează astfel procesul de soluționare a acestor spețe, termenul de primire a unui răspuns fiind extrem de îndelungat. Experiența instanțelor din România cu privire la aceste tipuri de spețe este limitată, și ca urmare deciziile sunt cel mai adeseaimprevizibile. Toate acestea, la care se adaugă măsurile preventive (confiscare și poprire) generează inevitabil pierderi economice majore pentru contribuabili care pot conduce chiar la insolvență, întreruperea activității comerciale, sau faliment.
Cazierul fiscal al contribuabilului afectează reputația acestuia cu consecințe cât se poate de serioase asupra relațiilor cu partenerii de afaceri (asociați implicați în procesul de implementare a unor investiții, clienți, furnizori, finanțatori, angajați, conducere și nu în ultimul rând, acționari – în special ai societăților listate la bursă).
Din moment ce acțiunile autorităților fiscale se concentrează într-un mod agresiv asupra societăților care își respectă obligațiile fiscale și care de obicei sunt încadrate în categoria contribuabililor mari la bugetul de stat, există un risc major ca imaginea și percepția despre România la nivel internațional în mass-media și în cercurile diplomatice, care uneori includ și autoritățile europene, să se deterioreze semnificativ.
Consecințele imediate vor fi reducerea ISD în România, cu riscul ca până și investitorii deja existenți pe piața autohtonă să își reducă investițiile sau chiar să părăsească România. Acest lucru poate avea un impact negativ deosebit asupra dezvoltării României, care se află în competiție cu alte state pentru atragerea și menținerea investițiilor străine.
FIC apreciază deschiderea spre dialog a MFP și dorește continuarea consolidării procesului consultativ. În același timp, FIC se așteaptă la un dialog constant și mai consistent cu reprezentanții ANAF referitor la predictibilitatea aplicării uniforme a legislației. FIC dorește, de asemenea, ca MFP să acorde comunității de afaceri mai mult timp pentru a analiza proiectele legislative, pentru ca acestea să poată fi înțelese și astfel să ușureze procesul de conformare voluntară. FIC recomandă și aplicarea principiului In dubio contra fiscum în baza căruia de fiecare dată când o prevedere legală nu este clară, aceasta să fie interpretată în favoarea contribuabilului.
Codul fiscal (CF) și Codul de procedură fiscală (CPF) reprezintă structura de rezistență a sistemului fiscal din România. În acest sens, un grad ridicat de transparență în ceea ce privește modificarea acestor documente este imperativ. În același timp, aceste documente fundamentale ar trebui sa fie ușor de citit, de înțeles și de aplicat de către contribuabili. FIC a contribuit la efortul de a dezvolta versiuni noi și concise ale CF și a CPF, însă sunt încă multe aspecte care necesită îmbunătățiri și în acest sens cooperarea este cuvântul cheie care ar trebui să guverneze procesul de reformă.
FIC recomandă consolidarea cooperării viitoare dintre autoritățile fiscale și mediul de afaceri în ceea ce privește schimbările referitoare la CF și CPF. În plus, FIC se așteaptă ca noile versiuni ale acestor documente să fie discutate, agreate și adoptate începând cu 1 ianuarie 2016 în scopul reducerii ambiguității care guvernează momentan legile fundamentale ale sistemului fiscal românesc.
Pentru a susține stabilitatea fiscală, FIC mai recomandă eliminarea sintagmei “de regulă” din Articolul 4 al CF. În forma prezentă, acest articol atestă faptul că schimbările din CF pot fi efectuate numai printr-o lege, care ar putea intra în vigoare doar de la 1 ianuarie a anului următor și “de regulă” ar trebui anunțate cu cel puțin 6 luni în avans. Sintagma “de regulă” a permis autorităților să facă schimbări frecvente în legislația fiscală, aplicând un termen prealabil de notificare foarte scurt.
FIC consideră că îmbunătățirea transparenței ar trebui să reprezinte o prioritate pentru autorități deoarece aceasta va conduce la creșterea predictibilității mediului fiscal și va fi o sursă de încredere printre actualii și viitorii investitori. Un proces legislativ netransparent compromite întregul potențial de dezvoltare economică care este în principal bazat pe atragerea ISD.
În ce privește crearea unei baze de date cu documente (e.g. SFIA, scrisori către MFP) emise de autorități, referitoare la tratamentul diverselor spețe fiscale, FIC recomandă crearea (pe baza accesului plătit) unei baze de date care să centralizeze toate documentele emise de autorități (e.g. SFIA și alte scrisori adresate contribuabililor și emise de către MFP în calitatea sa de autoritate emitentă de acte legislative, referitoare la interpretările fiecărui articol al CF, CPF, Legea Contabilității și oricare alt act legislativ secundar), cu scopul de a normaliza și de a crea o abordare unitară pentru interpretarea reglementărilor legale respective, atât de către inspectorii fiscali, cât și de către contribuabilii din România.
Cu privire la îmbunătățirea procesului de emitere a SFIA, APA și a altor scrisori, soluția propusă este, dacă nu reducerea termenelor existente (3 luni pentru SFIA și 12/18 luni pentru APA), cel puțin luarea unor măsuri de emitere a SFIA/APA în cadrul acestor termene legale, clar stipulate.
În plus, în cazul în care practica de consultare cu MFP înainte de emiterea SFIA va fi menținută, integrarea structurii responsabile cu emiterea SFIA în cadrul MFP ar putea reprezenta o soluție pentru optimizarea procesului consultativ.
O altă soluție propusă este implementarea mecanismului “acceptării tacite” în baza căruia aceste documente (SFIA și APA) sunt acceptate ex officio în cazul în care termenele stipulate prin lege nu sunt respectate de către autoritățile fiscale și nicio notificare nu este trimisă către contribuabil.
În ce privește creșterea relevanței și a impactului discuțiilor finale în timpul inspecției fiscale, elementele identificate de inspecția fiscală ar trebuie prezentate contribuabilului înainte de discuția finală. Contribuabililor ar trebui să li se permită să își pregătească argumentele înainte de terminarea inspecției fiscale și să prezinte aceste argumente în timpul discuției finale cu autoritățile, astfel încât în urma acestei discuții să fie emis un raport final care să ia în considerare argumentele aduse de către contribuabil.
De asemenea, FIC recomandă creșterea transparenței în ceea ce privește procesul de gestionare a contestațiilor și de creare a cadrului legal, astfel încât contribuabilul să beneficieze de dreptul de a fi informat cu privire la concluziile autorităților fiscale prin intermediul unei decizii intermediare. În plus, contribuabilul ar trebui să beneficieze de o perioadă de timp rezonabilă pentru a-și exprima opinia asupra deciziei intermediare menționate mai sus.
Practica a arătat că, destul de des, rapoartele de inspecție fiscală și deciziile de impunere emise la finalul inspecției au fost anulate ulterior în cadrul unor procese intentate de către contribuabili. În aceste cazuri, ANAF a fost nevoită să își asume costuri nu doar sub forma unor daune compensatorii plătite către contribuabili, dar și sub forma timpului și resurselor alocate unor activități fără șanse de succes.
O bază de date consolidată, care să permită trasabilitatea fiecărui dosar la instanțele din România și care să adune laolaltă deciziile fiscale și rezoluțiile emise de către aceste instanțe, ar putea contribui în două direcții: alocarea eficientă a resurselor de către ANAF și o mai bună evaluare a costurilor implicate, precum și o aplicare unitară a legislației în instanțele române cu privire la spețele în care sunt analizate aceleași probleme.
FIC recomandă crearea în parteneriat cu Ministerul Justiției, a unei baze de date referitoare la jurisprudența națională existentă cu privire la spețele fiscale, permițând trasabilitatea acțiunilor legale, de la o instanță la alta.
FIC recomandă de asemenea crearea unor secții specializate în cadrul instanțelor române, care să fie concentrate pe aspecte fiscale. În acest sens, FIC recomandă implementarea unor programe de pregătire specializate pentru judecători, cu ajutorul și participarea instituțiilor abilitate să asigure cadrul instituțional necesar (Consiliul Superior al Magistraturii și Institutul Național al Magistraturii).
Evaziunea fiscală creează competiție neloială, plasându-i în dezavantaj pe contribuabilii care se conformează. FIC salută și susține eforturile continue ale ANAF și MFP pentru a combate frauda și evaziunea fiscală.
Cu toate acestea, inspecțiile fiscale nu sunt întotdeauna concentrate în direcția corectă astfel încât să îmbunătățească gradul de colectare a impozitelor la bugetul statului, iar evaziunea fiscală care afectează atât impozitele directe, cât și pe cele indirecte, continuă să reprezinte o problemă.
Pedepsele pentru evaziune fiscală ar trebui mărite, iar o listă conținând contribuabilii care au datorii la buget ar trebui făcută publică.
Reforma ANAF reprezintă un pas înainte care ar trebui să elimine deficiențele existente în cadrul administrației fiscale, dar și să creeze un sistem IT public integrat care să conecteze diferite autorități (precum cele din domeniul fiscal, sănătate, administrație locală, cadastru sau instanțele de judecată).
În timp ce necesitatea creșterii veniturilor bugetare și lupta împotriva evaziunii fiscale sunt aspecte cunoscute la nivelul întregului mediu economic, FIC recomandă o abordare prudentă și rațională cu privire la acțiunile viitoare. Așadar, eforturile ar trebui să fie concentrate pe sectoarele de activitate cu risc crescut din economie și pe contribuabilii care prezintă risc, fără a îngreuna și mai mult povara administrativă suportată de contribuabilii de bună credință și fără a încetini sau chiar stopa activitățile acestora din urmă, activități care generează la rândul lor venituri bugetare. Astfel s-ar putea crea și potențialul de a reduce anumite impozite și contribuții. O practică agresivă nu va face altceva decât să distorsioneze cooperarea dintre mediul economic și autoritățile fiscale și are potențialul de a scădea nivelul de încredere al contribuabilului.
„Conformarea voluntară” este considerată a fi una dintre soluțiile practice de reducere a evaziunii fiscale. O astfel de măsură, combinată atent cu creșterea pedepselor pentru evaziunea fiscală, ar putea aduce beneficii semnificative pe termen mediu și lung prin creșterea veniturilor bugetare fără a necesita măsuri suplimentare.
FIC recomandă o abordare consistentă și proactivă cu privire la creșterea gradului de conformare voluntară. O astfel de abordare ar trebui să includă pedepse mai mari pentru contribuabilii care nu se conformează obligațiilor fiscale și să acordare anumite facilități pentru acei contribuabili care își îndeplinesc obligațiile fiscale în mod adecvat. Experiența ne arată că acest tip de stimulare pozitivă are efecte benefice – de exemplu, în cazul impozitelor locale, reducerea acordată în cazul efectuării unei plăți anticipate a obligațiilor fiscale, își arată beneficiile anual. FIC recomandă însă o analiză atentă cu privire la echilibrul fragil dintre stimularea prin acordarea de facilități a contribuabililor și creșterea pedepselor.
Încă de la introducerea impozitului pe construcții speciale de la începutul anului 2014, au existat numeroase dezbateri asupra impactului acestui impozit, a mecanismului de implementare sau asupra normelor metodologice de implementare a acestuia. Impactul acestui impozit asupra mediului economic a fost subestimat, cel real fiind de fapt aproape 3 ori mai mare decât cel estimat inițial. În același timp, mecanismul de implementare încă prezintă numeroase deficiențe care au fost subliniate de către întregul mediu de afaceri autohton.
Reducerea cotei de impozit la 1% este de apreciat și este puternic susținută. Cu toate acestea, impozitul pe construcții speciale încă reprezintă o povară pentru mediul economic, având potențialul de a genera efecte negative importante asupra economiei naționale. În acest sens, FIC recomandă eliminarea acestui impozit întrucât acesta reprezintă o penalizare aplicată investițiilor.
Dacă eliminarea acestui impozit nu va fi sustenabilă datorită restricțiile bugetare, FIC recomandă realinierea mecanismului de implementare prin schimbarea bazei de impozitare din valoare contabilă brută în valoare fiscală netă.
Solicitările de rambursare a impozitelor sunt adesea refuzate din motive de suspiciune sau pur birocratice. Acest fapt cauzează dificultăți majore societăților și pot chiar conduce la faliment, ceea ce ulterior va avea un efect negativ asupra veniturilor bugetare.
În prezent, contribuabilii pot solicita dobânzi la rambursările de impozite care au fost întârziate însă doar în anumite condiții, iar astfel de solicitări sunt adesea ignorate de către autoritățile fiscale, determinând astfel contribuabilul să acționeze în instanță pentru recuperarea acestor dobânzi.
Autoritățile fiscale ar trebui să ia măsuri pentru a asigura rambursarea rapidă a impozitelor pentru societăți și indivizi eligibili și nu ar trebui să creeze obstacole birocratice inutile sau întârzieri.
Dacă totuși apar întârzieri, în cazul în care condițiile necesare rambursării sunt întrunite autoritățile fiscale ar trebui să plătească automat dobânzi pe baza dosarului fiscal al fiecărei societăți, existent la momentul la care rambursarea este efectuată.
Începând cu 1 ianuarie 2014, România a implementat prevederi specifice pentru favorizarea înființării societăților de holding. Cu toate acestea, încă mai trebuie depuse eforturi în acest sens pentru crearea unui regim de holding autentic, astfel încât acesta să reprezinte într-adevăr o forță de atracție pentru crearea unor astfel de structuri.
În plus, legislația română conține prevederi doar cu privire la consolidarea din punct de vedere a TVA, care însă nu permite obținerea altor avantaje aferente unor structuri tipice de grup de TVA, așa cum sunt acestea menționate de către Directiva TVA a UE. Există cel puțin 16 state membre ale UE care au introdus în legislația proprie prevederi favorabile care să permită crearea grupurilor de TVA.
Consolidarea de grup din punct de vedere a impozitului pe profit ar trebui implementată pentru a permite compensarea profiturilor cu pierderile existente în cadrul unui grup de societăți. Acest lucru ar alinia legislația română cu cadrele legale existente în alte state CEE precum Cehia, Polonia și Bulgaria, ar încuraja procesul de înființare a unor societăți de holding în România și ar descuraja migrarea acestor structuri către alte jurisdicții.
România ar trebui de asemenea să opteze pentru tratarea unui număr de contribuabili (grupul de TVA) ca pe unul singur. În acest mod, orice activitate întreprinsă de către un membru al grupului ar fi considerată ca fiind desfășurată de către grup. Tranzacțiile interne ale grupului nu ar trebui să existe din punct de vedere al TVA (tranzacțiile să fie în afara sferei TVA).
Introducerea consolidării de grup (impozit pe profit) și a grupului de TVA ar aduce societăților avantaje generând fluxuri de capital suplimentare, creând un cadrul fiscal competitiv pentru România și având un impact pozitiv asupra veniturilor bugetare.
În prezent, societățile străine care utilizează România ca punct de intrare în UE pentru bunurile importate din afara UE trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în România și să declare tranzacțiile respective.
În practică, această măsură s-a dovedit a fi unul dintre principalele motive pentru care societățile străine nu doresc să își direcționeze importurile prin România, utilizând în schimb alte state UE (Germania, Olanda, Belgia).
FIC recomandă introducerea măsurilor de simplificare cunoscute sub denumirea de Reprezentant fiscal global. Acest concept presupune posibilitatea societăților străine de a desemna o societate rezidentă în România pentru a acționa ca reprezentant al acestora în ceea ce privește bunurile importate în România și care sunt trimise ulterior către alte state UE.
Astfel, societățile străine nu vor mai trebui să se înregistreze individual în scopuri de TVA în România și nu vor mai trebui să se conformeze obligațiilor TVA existente la nivel național. Implementarea acestor măsuri de simplificare ar putea furniza un impuls important economiei naționale, în special în Constanța, aducând importante beneficii societăților române de transport/logistică.
Tratamentul fiscal al operațiunilor off-shore (foraj, construcții și instalații maritime, transport off-shore de bunuri etc.) încă reprezintă un capitol ambiguu al legislației fiscale române. Interpretările autorităților române sunt adeseori contradictorii, conducând astfel la confuzie în rândul mediului economic care se confruntă cu neclarități și riscuri permanente referitoare la obligațiile fiscale aferente unor astfel de operațiuni.
FIC recomandă MFP pregătirea unui Ghid având forma unui document oficial (bazat pe modelul memorandumului administrației fiscale din Marea Britanie - HMRC) care să furnizeze detalii privitoare la tratamentul fiscal aplicabil acestui tip de tranzacții din perspectiva TVA, accize, taxe vamale și a impozitării personalului expatriat. În acest mod va crește gradul de transparență și predictibilitate din acest sector.
Legislația referitoare la impozitarea acestor fonduri este neclară, generând astfel confuzie și descurajând investițiile. Fondurile de investiții ne-rezidente care nu sunt persoane juridice sunt exceptate de la impozitare, dar această facilitate nu se aplică și fondurilor de investiții ne-rezidente care sunt persoane juridice. De asemenea, legea creează multe neclarități, de exemplu posibilitatea ca impozitul cu reținere la sursă de 16% să poată fi aplicat dividendelor și dobânzii obținute de la un rezident român.
Fondurile de investiții stabilite în străinătate ar trebui să fie exceptate în totalitate de la plata impozitelor în România. În majoritatea statelor UE, fondurile de investiții care dezvoltă investiții pe piețele de capital locale plătesc toate impozitele în statele în care sunt stabilite. De asemenea, impunerea dobânzii și a dividendelor plătite fondurilor de investiții ar putea fi privită ca discriminare din moment ce tratamentul fondurilor de investiții române pare a fi mai favorabil.
În plus, sistemul de impozitare a câștigurilor de capital derivate de nerezidenți din România (care în general implică numirea unui reprezentant fiscal român) este extrem de birocratic și dificil, generând bariere împotriva aducerii de capital străin pe Bursa locală. Astfel sistemul de taxare a câștigurilor de capital ar trebui aliniat la bunele practici existente la nivelul UE.
Sistemul de pensii private obligatorii (Pilonul II), care momentan acoperă aproape 5,8 milioane de membri, trebuie să fie protejat prin menținerea actualului program pentru transferul contribuțiilor sociale către fondurile de pensii private.
Sistemul opțional de pensii private (Pilonul III) care gestionează economiile a aproximativ 300.000 de membri, ar trebui consolidat prin creșterea progresivă a stimulentelor fiscale acordate pentru a facilita aderarea la astfel de sisteme. În plus, în statele membre vecine au fost implementate importante facilități fiscale pentru a încuraja economisirea privată în vederea pensionării și implicit atenuarea pe termen lung a presiunilor exercitate asupra bugetului public de pensii.
FIC recomandă continuarea creșterii ratei de contribuție către fondurile de pensii private obligatorii (Pilonul II) de la 4,5% în 2014, la 6% în 2016 precum și continuarea extinderii deductibilității fiscale aplicabile contribuțiilor angajatorilor către fondurile de pensii private facultative (Pilonul III) de la 400 euro cât este în prezent, la 1.000 euro anual.
Multe societăți generează pierderi de inventar. În ceea ce privește produsele alimentare și cele farmaceutice în special, societățile sunt obligate să caseze produsele fie pentru că au expirat termenele de vânzare ale acestora, fie pentru că produsele s-au deteriorat, fie din alte motive legate de calitate. Legislația fiscală din România nu permite societăților să deducă pierderile din bunuri lipsă la inventar sau alte active depreciate pentru motivele menționate anterior sau din oricare alt motiv. În acest sens, prevederile fiscale referitoare la impozitul pe profit sunt mult mai restrictive decât cele referitoare la TVA.
Societățile nu ar trebui sa sufere vreun dezavantaj fiscal atunci când stocurile/mijloacele fixe sunt casate deoarece acest tratament penalizează societatea doar pentru că aceasta își desfășoară activitatea în mod normal.
Pierderile rezultate din casarea stocurilor sau a mijloacelor fixe ar trebui considerate cheltuieli deductibile din punct de vedere al impozitului pe profit. Reglementările privind impozitul pe profit ar trebui aliniate cu cele privind TVA.
În plus, refuzul deducerii fiscale din punct de vedere a impozitului pe profit pentru cheltuielile înregistrate cu casarea stocurilor este discriminatorie din moment ce alte state membre UE permit această deducere.
Reinvestirea profitului ajută societățile să se dezvolte, impulsionând creșterea economiei și alimentând veniturile bugetare. Din acest motiv, multe state oferă facilități fiscale societăților care își reinvestesc profitul. Cu toate acestea, mecanismul actual de implementare a facilității pentru profitul reinvestit se aplică doar pentru unele active (active care se încadrează în subgrupa 2.1. din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe). Așadar, acest fapt are un puternic caracter discriminatoriu în rândul investitorilor.
FIC recomandă extinderea facilității și asupra altor active (construcții) deoarece există societăți care sunt taxate excesiv (impozitul pe construcții speciale) și care nu pot beneficia de facilitatea profitului reinvestit.