Un pas important pentru dezvoltarea și sistematizarea sectorului agricol din România a fost publicarea “Strategiei pentru Dezvoltarea Sectorului Agroalimentar pe termen mediu si lung – orizont 2020-2030” elaborate cu asistență tehnică din partea Băncii Mondiale. Mediul de afaceri a cerut de multă vreme o astfel de strategie, care să crească vizibilitatea și predictibilitatea din sectorul agricol.
Un alt pas important sunt amendamentele care au fost aduse legii cadastrului și publicității imobiliare în 2014, care au permis înregistrarea activelor agricole și eficientizarea procesului de comasare și consolidare a terenurilor agricole și de constituire de garanții în scopul finanțării activităților agricole. Este de asemenea notabilă publicarea Programului național de cadastru și carte funciară (PNCCF) pentru perioada 2015 – 2023.
Rata de absorbție a fondurilor Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a atins o cotă de 88% (6,85 miliarde euro din totalul de 7,79 miliarde euro). Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) din cadrul FEADR a efectuat plăți în valoare de 6 miliarde de euro, care reprezintă 74% din totalul celor 8,12 miliarde euro alocate.
Susținerea tinerilor fermieri și eligibilitatea lor specifică în cadrul programelor cu finanțare din fonduri europene (măsura SM 6.1 din PNDR 2014-2020) este o inițiativă binevenită care poate stimula revigorarea vieții rurale din România.
Este de remarcat atitudinea pozitivă din ultima vreme a autorităților din România care au început să abordeze și să trateze agricultura ca unul dintre sectoarele majore ale economiei românești. Propunerile și recomandările mediului de afaceri nu mai rămân astfel doar la nivelul tehnic al Ministerului Agriculturii ci au atras atenția și interesul pentru acest domeniu de activitate la nivelul întregului Guvern, Prim-ministrul și Ministrul de Finanțe.
Pentru ca sectorul agroalimentar să se dezvolte în continuare și să devină competitiv mai sunt de realizat câțiva pași foarte importanți:
Strategia pentru dezvoltarea sectorului agroalimentar pe termen mediu si lung este o enumerare în detaliu a tuturor sectoarelor agriculturii, un text exhaustiv și minuțios în care sunt expuse, enumerate toate problemele, fără totuși a se distinge anumite priorități clare. Nu sunt scoase în evidență sectoarele prioritare din punctul de vedere al competitivității și nici domeniile specifice care pot fi sprijinite într-un mod deosebit. Lipsa de prioritizare a anumitor sectoare poate fi un obstacol în dezvoltarea sectorului din lipsa de transparență și predictibilitate. Descrierea amănunțită a tuturor sectoarelor agriculturii nu poate fi considerată o strategie. Mai mult, această Strategie s-a elaborat fără consultarea sectorului privat care este nu în ultimul rând unul dintre beneficiarii ei. Mediul de afaceri nu a fost consultat nici atunci când Ministerul Agriculturii a hotărât alocările financiare pentru diversele sectoare din agricultura în cadrul PNADR astfel că este dificil de estimat în ce măsură cele 9,369 miliarde de euro disponibile au fost împărțite eficient și în raport cu nevoile reale.
Ministerul Agriculturii trebuie să devină mai transparent și să consulte mediul de afaceri atunci când se fac alocări de fonduri pentru agricultură și trebuie să facă publice criteriile după care s-au făcut alocările financiare pentru fondurile europene 2014-2020.
Lipsa finanțării este unul dintre principalele motive pentru care sectorul agroalimentar din România întârzie să își atingă potențialul, iar aceasta se datorează următorilor factori:
Diminuarea TVA la produsele alimentare este o solicitare veche a mediului de afaceri. Introducerea unei astfel de măsuri ar putea crește consumul acestor produse și ar putea contribui în același timp la reducerea evaziunii fiscal, la crearea unui mediu competitiv între operatorii din sector. Alinierea TVA la produsele alimentare la media europeană de 4-7% va avea efecte pozitive pentru sectorul agroalimentar în general și îi va asigura creșterea competitivității pe piața europeană.
FIC recomandă reducerea ratei TVA la produsele alimentare, începând cu cele proaspete. Aceasta ar trebui adoptată în urma unui studiu de impact realizat de MFP care ar urma să determine rata ideală pentru România și impactul bugetar al unei astfel de reduceri.
Agricultura din România nu va putea înregistra creșteri semnificative în competitivitate în lipsa unor investiții substanțiale la nivel național, în special în drumuri de acces și sisteme de irigații. Ultimele investiții importante în drumuri de acces datează din perioada comunismului. Sunt de asemenea necesare investiții pentru încetinirea procesului de deșertificare, din ce în ce mai vizibil în sudul țării.
În cadrul Planului Național pentru Dezvoltare Rurală 2014-2020 (PNDR) s-au alocat 435 de milioane de euro pentru investiții în sistemele de irigații și 237 de milioane de euro pentru drumuri de acces. Aceste investiții cumulate înseamnă mai puțin de 100 de milioane de euro pe an, sub nivelul necesar.
FIC recomandă reanalizarea alocărilor financiare din PNDR.
De asemenea, FIC consideră ca investițiile în canalul Siret-Bărăgan ar trebui să fie considerate prioritare ca și restaurarea altor sisteme de irigații secundare. Obiectivul unor astfel de investiții este obținerea unui preț unic pentru serviciile de irigare în România. Investițiile în infrastructură nu doar că vor duce la creșterea competitivității sectorului, dar sunt și o sursă importantă de locuri de muncă pe parcursul derulării proiectelor.
FIC recomandă mai multă transparență în ceea ce privește planurile de investiții publice pentru a crește predictibilitatea atât de necesară operatorilor privați. Investițiile publice trebuie să fie completate de un program care să încurajeze și investițiile private în infrastructura agricolă sau parteneriatele public-private.
Măsurile luate până acum pentru a încuraja comasarea terenurilor agricole nu au avut rezultatele scontate. Terenurile agricole din România au în continuare suprafețe reduse și sunt fragmentate, un obstacol major în calea dezvoltării unor mari întreprinderi agricole.
FIC recomandă elaborarea unui cadru care să stimuleze mai bine procesul de comasare a terenurilor agricole. Guvernul ar trebui să-i sprijine pe acei fermieri care decid să pună bazele unor structuri asociative destinate lucrării terenurilor agricole în comun.
Ministerul Agriculturii a analizat în trecut posibilitatea prioritizării subvențiilor APIA către acele terenuri care sunt comasate. FIC susține o astfel de politică agricolă și încurajează Ministerul să elaboreze o de strategie pe care să o lanseze în consultare publică.
TTIP este un acord între UE și SUA menit să reducă barierele din calea comerțului și investițiilor inclusiv a celor din sectorul agroalimentar. România nu a fost un partener activ în aceste negocieri la nivel european, iar GR nu s-a consultat pe această temă cu mediul de afaceri din România astfel că efectele acordului pentru țara noastră nu pot fi evaluate de investitorii privați.
GR și în special Ministerul Agriculturii trebuie să pună bazele unui proces de consultare cu operatorii privați din sectorul agroalimentar din România și astfel să elaboreze o poziție care să fie comunicată partenerilor noștri de la Bruxelles.
Mulți dintre factorii care influențează competitivitatea sectorului agroalimentar sunt independenți de orice interese și doctrine politice. De exemplu, o strategie pentru sectorul agricol conferă predictibilitate și stimulează investițiile private pe termen lung. Modificarea strategiilor destinate sectorului agroalimentar după fiecare ciclu electoral afectează negativ investițiile.
FIC recomandă tuturor părților interesate și actorilor de pe scena politică să dezbată și să agreeze o strategie pe termen lung pentru agricultura din România. O strategie asupra căreia există consens va stimula investițiile, iar odată consensul obținut, partidele politice trebuie să se angajeze să nu mai aducă modificări substanțiale acesteia.